La apa asta nu şezurăm şi plânserăm
era mai curată ca lacrima
buon giorno il mondo
curge de parc-ar sta pe loc
deodată cu timpul
peştişori de aur zbenguie privirea
plictisiţi că nu le cere nimeni nimic
în ea se oglindiră Cezari şi hoarde asiate
fluviul castelelor duce Alpii în mare
aici nu-i cum să-şi spele anatomia
vandalul vandal
cizma italiană vrea picioare gioconde
ar mângâia duios şi ridurile frumoasei Iza
nu ea-i de vină că strunele n-au zongoră
îmi citeşte încrâncenarea de pe frunte valul
ca şi cum fluviul Adige ar fi de vină
că nu ştim să fim acasă
şi când suntem acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează