Nu mai pot să văd nici un copac în copaci.
Crengile nu au frunzele pe care le ţin în vânt.
Fructele sunt dulci, dar fără iubire.
Nici măcar nu satură.
Ce o să fie?
Pădurea îmi zboară în faţa ochilor,
lângă urechile mele păsările închid gura,
pentru mine nici o pajişte nu va fi culcuş.
Sunt sătulă de timp
şi mi-e foame de el.
Ce o să fie?
Pe munţi vor arde focuri noaptea.
Să pornesc, să mă apropii iar de ele?
Nu mai pot să văd în drumuri nici un drum.
Traducere de Dan Dănilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează