Fata de cincisprezece ani și jumătate unde-i?
Era la chip ca mine și cozi purta pe spate;
Mi-i dor de voioșia, de îndrăzneala ei,
Acuma, când nădejde și visuri mi-s uscate.
O caut în inima mea bătrână și seacă,
În ochii fără zâmbet și-n gura mea amară
Pe-adolescenta care nu m-a vestit că plecă
Și care spune lumea c-am fost odinioară.
Aș vrea măcar alături de mine să mai vină,
Cu păr rebel, cu suflet de-a pururi bogat,
Și-n ochii goi și singuri privirea ei lumină
Să-mi verse și să-mi zică:''Eu încă n-am plecat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează