Îmi place mult voiajul de felul meu, dar vai!
Mă resemnez adesea la cursa de tramway.
Atunci îl iau d'aeauo din Gară sau Obor
Şi-abia ajuns la capăt mă 'ndur de mă scobor.
Da's mulţumit, încalte, chiar de-am plătit trei lei,
Că am avut oraşul întreg sub paşii mei.
Că am văzut palate cu parcuri împrejur
Păzite de grilaje sau de-un gigantic mur.
Şi-alăturea de ele bordeie stând pe brânci,
În cari de bună seamă n-ai loc nici să mănânci.
Vitrine somptuoase de bunătăţi gemând
Prin fața căror' face să treci cât de flămând
Şi cinematografe cu filme-n mii de coți
Ce inima-ţi frământă că să nu plângi nu poți.
Iar între cele două platforme trec încet,
Fecioare visătoare într-un discret balet.
Şi-atuncea mă încearcă regretul obsedant
Că nu-i un prinţ să aibă nevoie de-adjutant.
Să-l însoţesc în lume, în aer, peste tot,
Pe ape şi în lipsă de yacht şi'n cargobot,
Că-mi place mult voiajul, de felul meu, dar vai!
Mă resemnez adesea la cursa de tramway.
Din Contimporanul, 1923
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează