ți-am spus că e nevoie de timp și de soare
de un pământ semănat cu mister argintiu
dar uite cum sub petele de ceară
a-mbătrânit masa la care scriu
ieri am prins un vultur de aripă
și senzația neașteptatei evadări
s-a transformat într-un zbor de o clipă
priveam de sus străzile descompuse
în întuneric
moarte
apatie
și deodată cineva începuse
să râdă să plângă să zboare să cadă
în timp ce rostea cu furie albastră
„atât de frumos de rece și singur”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează