Jucând în casa mea, voioase clipe
Se-nmlădie, se-nalță și plutesc;
În juru-mi toate când se-nlănțuiesc
Încep să bată straniu din aripe.
Cu ochii mari la hora lor privesc,
Simțirea-mi, grea, ar vrea de drag să țipe
Și bucuria-mi să se înfiripe
Din jocul lor cel mândru și regesc;
Căci ele vin din taina depărtării
Cu raze-n haine și cu sori în piept
Purtând pe fețe zâmbetul mișcării...
... Acu, din viață par-că mă deștept:
Trecut-am de hotarele visării
Și peste morți cu clipele mă-ndrept...
Din Sburătorul, 1920
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează