Graiul dulce ce ne înfrăţeşte,
Niciodată nu va fi uitat,
Căci în el se ascunde şi trăieşte,
Tot ce-i mai frumos şi mai curat.
Pe câmpie şi în munţi răsună,
Glasul vitejesc clocotitor,
Care toate inimile adună,
Pentru un destin nemuritor.
El este goarna ce vă auziţi
Şi spune tuturor cei despărţiţi:
Tot ce e românesc nu piere!
Şi nici nu va pieri!
Oricât vom îndura
Jurăm să fie aşa
Căci tot ce-i românesc nu piere
Şi nici nu va pieri!
Românul ştie să înfrunte ceasul greu,
El crede în dreptatea lui
Şi-n Dumnezeu.
Când ţara, viaţa ne va cere,
Noi v-o vom dărui,
Când ceasul va sosi
Noi să plătim vom şti,
Căci tot ce-i românesc nu piere
Şi nici nu va pieri!
Reînvie-n mine tot trecutul,
Plin de tinereţe şi avânt,
Glasul celor ce şi-au dat tributul,
Iarăşi ne trimite a lor cuvânt.
Peste soarta noastră neclintită,
Orişice furtuni se vor zdrobi,
Luminând a neamului ursita,
Soarele din nou va răsări.
Români, fiţi gata când veţi auzi
Semnalul care vă va dezrobi,
Tot ce e românesc nu piere!
Şi nici nu va pieri!
Oricât vom îndura
Jurăm să fie aşa
Căci tot ce-i românesc nu piere
Şi nici nu va pieri!
Românul ştie să înfrunte ceasul greu
El crede în dreptatea lui
Şi-n Dumnezeu.
Când ţara, viaţa ne va cere,
Noi v-o vom dărui,
Când ceasul va sosi
Noi să plătim vom şti,
Căci tot ce-i românesc nu piere
Şi nici nu va pieri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează