Fantazie - Olga Vrabie

Cine știe ce spune o rază de lună,
Cînd sărută încet și sfios lăcrămioare,
Visător se apleacă spre flori de cicoare
Și în aer albastru mirezme adună,–
Cine știe ce spune o rază de lună?
 
Ea visează, și erburi ascultă tăcute,
Cu căpșorul plecat stă garofa debilă,
Romanița se uită cu-amor și cu milă
Spre un crin ce zadarnic ar vrea s’o sărute…
Ea visează, și ierburi ascultă tăcute.
 
Cînd ea țese pe lac argintie năframă,
O undină ce’n păr are stele de rouă
Cu ușoare și albe mînuți amândouă
Vrea s’o prindă și rîde, și dornic o cheamă,
Cînd ea țese pe lac argintie năframă.
 
Ea sărută cu dor pe un prinț din poveste
Îmbrăcat în puternice zale de aur,
Ce răpune cu greu pe vrăjitul balaur,
Și-apoi mîndră îi ese în drum fără veste
Și sărută cu dor pe-al său prinț din poveste.
 
În pădure un bal de pitici luminează,
Unde fluturi lucesc pe sulcinile nante
Și’n covorul de iarbă s’aprind diamante,
Iar pîrăul murmură povești despre rază
Ce ’n pădure un bal de pitici luminează.
 
Dimineața, pădurea robită de vrajă.
Strălucind cu mărgele de rouă curată
Lin ascultă, în aur și foc îmbrăcată.
Iar acuma cuprinsă ’ntr’o tainică mreajă.
Lin ascultă pădurea robită de vrajă.