Azi-dimineață,
intrând în ceață,
bătrăna văzu lângă pat
pe Iisus răstignit și-nviat.
Nu l-a recunoscut
de la-ncept.
însă din straie
țâșnea o văpaie
care-i curgea pe mâinile bălaie.
Puțin albastru din cer
i se lipise pe frunte și păr.
Și-n mâini
ducea niște pești, niște pîni.
“Doamne. șopti bătrâna,
mi-ai luat durerea cu mâna.”
Dar Iisus a mai stat și a zis:
“Uită acest vis.”
“Și păcatele?” Întrebă ea mirată.
“Nu ți le-ai aminti niciodată.”
Când n-a mai sunat nicio șoaptă,
cineva a luat mâna dreaptă
și-a pus-o peste stânga, pe piept.
Ochii erau închiși. Piciorul, drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează