Pacea după furtună - Giacomo Leopardi

De-acum furtuna s-a potolit;

De păsări aud ciripit, și găina

În drum înturnată,

Grăind pe limba ei. Uite seninul

Lărgindu-se dinspre apus, la munte;

Câmpia își ia ceața de pe frunte,

Și limpede-n vale fluviul apare.

Tresaltă inimile toate,-n tot locul

Se iscă iarăși larma,

Munca de zi cu zi-și reia sorocul.

Meșterul vrând a căta la cerul reavăn,

Cu-unealta în mână, cântând,

Se-arată-n prag; de îndată

Iese și țărăncuța cu găleata după apă

De ploaie-mprospătată;

Iar de pe-o uliță pe-altă

Zarzavagiul știuta chemare

Și-o-nalță iar sus și tare.

Uite Soarele-napoindu-se, uite-l zâmbind

Peste dealuri și cătune. Se deschid balcoane,

Se deschid terasele, pridvoarele la case;

Iar de pe șleau se-aude-n depărtare

Clinchet de zurgălăi; și carul scârțâind

Al călătorului ce-n cale-ntârziase.

Traducerea Anca Domnica Ilea