Nu pot să cred! Prea crâncen e cuvântul
să-ncapă într-al inimii cuprins!
Şi n-am puteri să pot cuprinde gîndul
că inima ce-a-nflăcărat pămîntul
bătăile deapururea şi-a stins…
Tu eşti în noi – ca soarele fierbinte:
mîndria şi tăria noastră eşti!
Nu în amaru-aducerii aminte,
ci-n focul luptei eşti cu noi – părinte
şi steag al fericirii omeneşti!
O flacără de viaţă dătătoare
străluminînd al anilor potop,
pentru dreptatea clasei muncitoare
tu ai jertfit suflare cu suflare
şi sîngele din tine – strop cu strop…
Eu nici măcar o singură clipită
nu mi te pot închipui altfel,
ci pururi treaz, cu mîna aţintită
spre minunata lume înflorită
ce se clădeşte-n marmuri şi oţel!
Acuma chiar, în ziua cea mai cruntă,
pe umărul o clipă gîrbovit
simţim această mînă neînfrîntă
care ne-a ridicat către izbîndă
şi pentru omul simplu s-a trudit.
Se-nalţă comunismul cu tărie,
nu-i doar un vis pe glob rătăcitor;
iar tu, făptuitor de bucurie,
eşti viu – că ţara visului e vie,
e viu al omenirii viitor!
Luaţi seama, ucigaşi din Soare-Apune:
nu veţi opri istoria în loc!
Pe calea viitorului – minune
păşeşte azi ne-nvinsa Uniune
şi-n rînduri tari – brigăzile de şoc!
Cu noi e tot ce-i dragoste de viaţă:
armate nesfîrşite de eroi,
înfăptuind gîndirea lui măreaţă
din cîmpii arşi – la mările de ghiaţă,
în numele lui Stalin – sînt cu noi!
Stegar ne e atotînvingătorul
partid în jurul cărui facem zid!
E tot ce-a făurit mai bun poporul!
în lupta lui trăieşte viitorul,
şi Stalin, viu, trăieşte prin partid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează