Te văd în uniforma ta școlară,
La ora când întreaga fire-nvie...
Te întâlnesc în dimineața clară
Și te visez în nopți de insomnie.
Te întâlnesc... tu treci cu nepăsarea
Copilului neștiutor și bun;
În urma ta îmi lași parfum, ca floarea
Sălbatică și castă de alun.
Când ochii tăi albaștri - rareori -
Și-o clipă doar uimiți spre mine cată,
Citesc în ei a lui Prevost scrisori,
Cu mica lui Françoise de altădată;
lar gesturile tale mici și line
Le-oi urmări și mâine ca și-acum,
Voi fi si mâine însă pentru tine
Un trecător banal pe-același drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează