Nu doar copacul dă și inima mea muguri.
Speranța scoate foi plăpânde consolând.
O vipie de har le-a deșteptat pe rând.
Le răscolește-un vânt de Vest cu blânde pluguri.
Mari bucurii aprind interioare ruguri
De-al faptei dulce rod asigurate-n gând
Gâze cu miere-n guri au loc propice când
sufletu-n zbor spre vămi îl proslăvesc sub cruguri.
Din cărți de flori sug har și forță și prin gust
Zidind din ceară turn de limpede doctrină;
Cu stropi de spirit ung cu-al mierii- angelic must
sufletul cu savori și Domnului se-nchină:
tor ce-i terestru-aici e duh în gândul meu:
mi-e ținta în etern și-n el încep mereu.
Traducerea Ștefan Augustin Doinaș
Poeta Catharina Regina von Greiffenberg (1633-1694) a fost descendenta unei nobile familii protestante din Austria. A condus mulți ani ”Societatea Nimfelor de pe Istru”, apoi a fost primită în faimosul ”Ordin floral al Păstorilor din Pegnitz”, sub numele de ”Viteaza”. A fost specialistă în ebraică și elină, fiind o figură aparte printre poeții Barocului austriac ale cărui calități de profunzime și le însușise pe deplin. La Catharina Regina von Greiffenberg cultura clasică se împletește cu ardoarea credinței, forța expresivă a verbului e pusă în slujba artei ca joc în angajamentul existențialist. Aparent supusă credinței, poeta nu renunță niciodată la zestrea profană a culturii și poeticei clasice din care și-a tras seva lirică. Ținând cont de topica versului, de schimbările rapide de perspectivă, de registrul lingvistic de o puritate nemaiîntâlnită, nu este o poetă ușor de tradus. Admirabile bogăția și frumusețea plurisemantică a textului inițial materializate în tălmăcirea românească a poetului Ștefan Augustin Doinaș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează