Sunt un poet?
Nu, sigur.
Nu scrie doar un cuvânt, foarte ciudat,
stiloul sufletului meu:
"nebunie".
Deci e pictor?
Nici măcar.
Are o singură culoare
paleta sufletului meu:
„melancolie”.
Un muzician, atunci?
Nici măcar.
Nu e nimic altceva decât o notă
în tastatura sufletului meu:
„nostalgie”.
Sunt atât de... Ce naiba?
Mi-am pus o lentilă
în fața inimii mele
pentru a lăsa oamenii să vadă.
Cine sunt eu?
Stropirea sufletului meu.
(din “Poesie 1904-1914”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează