Ninge-a rugăciune și-a înduplecare,
Ninge ca un credit cu dobândă mare,
Ninge ca din rană și ca din seringă,
Din coșmarul lumii a-nceput să ningă.
Ninge în prăpăstii, ninge-n ochi și-n cupe
Și lumina lunii parcă se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Când ninsoare dârză, când ninsoare moale.
Ninge pas de gâză, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanță, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare și a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.
Ninge tot trecutul pentru și-mpotrivă-ți,
Ninge sinucideri în halou de crivăț,
Ninge nădușeala când ne este frică,
Vânatorul trage și vânatul pică.
Ninge praf de cretă, rumeguș de rază,
Ninge-n trei provincii ce se-nsingurează.
Troienite lacrimi și, cumplit, bing-bangul
Viscolindu-și mortul îi îmbracă ștreangul.
Ninge a zăpadă veche, țurțurie,
Sania se întoarce în copilărie,
Caii altor vremuri fornăie în aburi,
Haina altor vârste urcă în dulapuri.
Ninge în albastru ca în sine însuși,
Dumnezeu când ninge e întreg în plânsu-și.
Un impozit straniu crivățul ne cere,
Ninge sfârc de lampă de la Înviere.
Moș Crăciun pe gheață reînvață mersul,
Ninge să se vadă bine Universul.
Și, din dealul Crucii până-n dealul Hulii,
Ninge praf de marmuri drumul Albei Iulii.
Alba-i sus în clopot, că se rebotează
În delir de faclă și-n ninsoare trează,
Cântă Tudor Gheorghe deșteptând orașul,
El de la Craiova, și, din Cluj, Fărcașu.
Ninge harta veche, cuie de jăratic,
Ninge-a amintirea craiului carpatic,
Ninge a proiecte și-a îmbărbătare,
Ninge a-nviere: România Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează