O sfântă din icoane cu fața zâmbitoare,
Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea,
De-o bunatate rară, cu inima deschisă,
Curata ca și crinul. Așa-i bunica mea.
O, cum o văd si-acum, cu furca-n brau înfiptă,
O văd și simt cum trece prin mine un fior,
Căci parca-aud si-acum povestea cu craiese
Și fusul la ureche cum sfârâie usor.
Aceasta poezie iti este închinată,
Bunica scumpa, ție, din tot sufletul meu.
Ești sacra pentru mine și te asigur buno,
Că vie și măreață ramane-vei mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează