Cuvântul urcă greu până la mine.
Durerea ca o ancoră îl ține
și de mă lupt să-l scot din fund de ape
tot nu-i pot da întregul rost,
să spun de tine, cel care ne-ai fost
ca pâinea și ca aerul de-aproape…
atât de simplu chipul tău
și haina ta,
ca floarea-n mana ta-nflorea
„și oamenii, de gândul tău vegheați
creșteau înalți
creșteau curați […]”.
„Stăm neclintiți, milioane
sub raza ta, pe-ntinsa lumii hartă,
ca niște drepte, omenești coloane,
din epoca ce numele ti-l poartă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează