Basso-relief - Filip Brunea-Fox

I

Fiindcă era prea de dimineaţă peşterile căscau de nesomn

lupii flămânzi umblau cu coastele cusute cu aţă albă

şi esti silit să spui fiecărui pom -  prea iubite domn

când de jur-împrejur pădurea e făcuta din lemn de privighetoare.

Fără îndoială,

dacă aş face săpături în tine -

aş găsi următoarele articole:

sticlă sterilizată, gravuri în os, seminţe de păun

şi văi;

pe dinăuntru renii ciopliţi în glas îţi freamătă

iar pentru solemnitate,

viţeii cu gâtul tăiat

au tăcut la semnal - toţi deodată.

Trecem mai departe.

Ochiul creşte'n sus ca floarea soarelui, părul e risipit pe deal

cocoşi de puşcă vorbesc în preajma judeţului

şi din mers genunchiul s'a rostogolit din pleoapă până'n mal.

Îţi arăt,

uite sticleţii veseli ca elevii de la Belle-arte

prin degete drumul şi noaptea se umplu de pietriş

vegetaţia urcă în munţi cu văzduhul pe mâini

În desenele de piatră zimbrii domnitorului de aici, se adapă

să trecem peste toaleta locului cu oglinzi şi griş.

Câmpul rupt pe flori stă întins pe spate

părul tăiat ca tutunul, fruntea deschisă'n portieră

păsările citesc ca studenţii prin excursii

iar când ochiul tău blond aleargă în mine ca într'o colivie

În pădure mai încolo vântul îndoaie lemnele cu mâna.

II

Aici începi dimpotrivă,

pe culme brazii recruţi alergau în loc

În Lisabona unde e revoluţie macii cresc pe stradă

dealul mai face un pas şi iarăşi stă

primăvara se uită împrejurul ei

şi pe câmp vitele umplute dinadins cu lapte

miros mai departe planeta.

Târziu - cerul e învelit cu piei de lună

aerul întins pe arbori s'a uscat ca rufele

iată-ţi frumos orânduite rinichii rozi şi celelalte ustensile

dedesubtul tău.

Şi mai târziu

glasu-mi dispare sub urechi ca lancu Jianu după codrii

întunericul plezneşte în iarbă

îngerii mă bat peste pulpe

în ocol pământul duce ca ţărăncile oceanele pe cap

şi unul câte unul, în drumul lor -

plopii încep încet să fiarbă.