Orfanii - George Crețianu

 

Vedeau că ceva straniu se petrecea în casă:

Femei, bărbați în negru, cari mai toți plângeau;

Măicuța lor iubită întinsă pe o masă,

De facle înconjurată, și preoții citeau.

Deodată copilașii în brațe se luară,

Și fără a-și da seama, ei suspinau amar;

Mult timp șezură astfel; iar când se deșteptară,

Zăriră p'a lor mamă, trecând p'un negru car...

Și tot ce mai țin minte, e o grădină, în care

Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci;

Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare,

Pe când vibra în aer funebrul glas de tuci. 

Când seara veni ora, copiii să se culce,

Voiră c'altă dată pe mamă-a săruta;

Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce

Și 'n deșert chemară.... ea, vai! nu s'arăta....

Trecuse miezul nopții, domnea tăcere-adâncă,

Ei nu puteau s'adoarmă, se svîrcoleau prin pat:

„Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă,

Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?” 

— „Poate, răspunse micul, pe noi e supărată,

Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.” 

— „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată,

De ce în carul negru ea nemișcată sta?”

Așa vorbeau copiii...; trecu întinsa noapte,

Sîrmanii încercară s'adoarmă 'n deșert;

Tot așteptau s'audă a maicei dulce șopte

Ș' un dor fără de margini simțeau în al lor piept.

Trecură zile multe, copiii 'n așteptare,

La fie-care sgomot spre ușă alergau;

Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare,

Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau!

Și toți ziceau: „E'n ceruri de îngeri ocolită,

Petrece fericită, făr'a gândi la voi.” 

— „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită

Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!”

Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume,

Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea;

Orice altă iubire, în lipsa unei mume,

Să stingă-a lor mâhnire, putere nu avea.

Așa trecu o vreme; iar mortea ne'mpăcată

Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor:

Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să-i mai despartă

De mama lor; la ambii săpa mormîntul lor,

Acum ei dorm în pace, de mama lor aproape;

Acum ferice 'n ceruri toți trei s'au întrunit;

Precum la cimitir unite sînt trei groape,

Așa mortea unit-a, ce dînsa a despărțit.