Alb, A; E, gri; I, roşu, un cer de asfinţire
Albastru, O, imensul în lacuri oglindit,
U, mugetul furtunii şi-al crimei colţ vădit,
Alcovul criptei negre, lugubră prohodire.
A, rază săgetată de astru-n rătăcire
Când zorile în boabe de rouă s-au topit
Căzând pe flori, pe iarbă, pe lanu-ngălbenit;
A, verbul peste ape născând eterne fire.
E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian,
I, sânge şi incendii, făşii învăpăiate,
Din trâmbiţe vestind-o virila libertate.
O, freamătul de coarde, un mit din Ossian,
Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolian
Pe harpele albastre de îngeri înstrunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează