Piatra filozofală - George Călinescu

Când te cuprind la piept,

Sau îngenunchi vibrant,

Mă simt mai înțelept

Ca filozoful Kant,

Care-a ajuns cărunt

Scriind Rațiunea pură,

Eu te sărut mărunt

Pe-obraji, nas, ochi și gură.

Poeții cei sublimi,

Romantici sau ermetici,

Fugind pe înălțimi

Au fost niște bezmetici.

Munții se-ntorc pe dos,

Uit timpul să-l mai număr,

Când capul tău frumos

Îl lași pe al meu umăr

Sau când te-ncrunți ușor

Și mă scrutezi atent,

Să știi dacă te-ador,

Ori sunt impertinent.

Cu coama aurie

Ești mult mai triumfală,

Decât prin alchimie

Piatra filozofală.

Eu voi intra în rai

Zburând printre profani,

Prin tine, care ai

Doar douăzeci de ani.

Versuri din volumul “Laudă lucrurilor”, 1963