În cimitir mă poart’ades
Aducerile-aminte
Și îmi cetesc poeme ’ntregî
Pe pietre de morminte.
Aicea se resfață gropi
Frumos împodobite,
Cînd altele, sărmane, stau
Umile, părăsite.
De-asupra lor nu cresc nici flori
Și nici un ochiu nu plînge:
Sînt viețile ce plînse-au fost
’Nainte de-a se stinge.
Pe gropi uitate pentru veci
De oameni și de vreme
Doar singur vîntul fioros
Cu glas de cobe geme...
Și flori adese ori furînd
Mormintelor bogate,
În taină el le-a pus pe gropi
Sărmane și uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează