Când iarna se sparge
din abur te-ntrup şi din
trâmbiţă nouă de miere.
Burgul cel tânăr face floare
până în umăr chemându-te,
copacii te vor
fluierându-şi somnul subţire
în muguri, lupii ies
din pielea mieilor
buimăciţi de iarba întoarsă
şi-adulmecă piatra
pe unde-ai umblat tu,
ca amiaza bătută pe muchii
de-albine...
Osana! a venit Adalbertus,
cu o ploaie de greieri victorioşi
a venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează