Ca o baltă - Mircea Demetriade

Ca o baltă liniștită,

Fără pic de undă-n ea,

Este inima din mine,

Draga mea.

Doar trecutele iluzii,

Ca un șir de pomi pe prund,

Se răsfrâng duios într-însa,

Pân’ la fund.

Flori albastre de-i culege

De pe malu-i să le-admiri,

Sunt trecute și pierdute

Amintiri.

Iară nufărul ce-nclină

Fruntea lui, îngălbenit,

Este clipa de iubire

Ce-a pierit.

Lasă norii să se-nalțe

De pe lac, pe ploaie seci,

Sunt suspinele din mine

Când tu treci,

Rece, rea, nepăsătoare,

Cu doi ochi senini, dar morți,

Că pe mine mort într-înșii

Tu mă porți.