Cad frunze peste capul meu şi-al tau,
peste-ale tale gânduri si-ale mele,
cad frunze ca părerile de rău,
de stăm pe loc, ne-acoperă cu ele.
Cad frunze şi tu nu mai ştii ce faci,
și pleoapele-ți închizi peste vedere,
să mergem, dragul meu, de sub copaci -
e-un farmec trist în blânda lor cadere.
Să mergem, cât nu ne-au acoperit,
căci în căderea asta se conține
și moartea verii care ne-a iubit,
și a iubirii mele pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează