Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-i scoate ruji de sânge pe obraji,
trântit î iarbă rup cu dinții -
gândind aiurea-mugurii
unui lăstar primăvăratic,
Îmi zic: “Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar”
și cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează