Desigur, ea e o brățară
purtată la mână de un zeu.
Ea e mai neliniștită spre seară,
deși este neliniștită mereu.
Ea zâmbești toată în luna
când zeul ridică brațul, zâmbind
o lebădă brună,
cu plisc de argint.
Zeul e invizibil, nu se vede
decât ea la glezna mâinii lui!
Bătând în cerul negru si verde
vederea mea ca un cui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează