Vals vechi mireasa moartă e-n voaluri prăfuite
ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă
cu cavaleri de pică se-nvârt pe-aici cernite
și răspândesc în aer un vag parfum de humă.
Stă cimitiru-n lună, salcâmii domni de umbre
ca invitați de seamă asistă și șoptesc
prin tainice cavouri amanți cu inimi sumbre
cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.
Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică
și în salonul nopții amețitor dansează
sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică
încet foșnește vântul și valsul delirează.
E nunta celei care odinioară-n viață
la nunta ei cea vie muri în flori de sânge
înfiorări de spectru tresar pe alba-i față
când valsul lent se-nvârte, când valsul parcă plânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează