În grădina mea de piatră
scade vama, focu-n vatră
numai amintirea trece
șarpe-ascuns în pacea rece.
Noapte noapte de departe
ce-mi pui în ureche moarte?
Du-te și te fă sfârșit
ca să-ncep ceasul rodit.
Lumea nu mai are nume
nici proverbul spus de mume
de ridic somnu-n lumină
taina pleacă de la cină.
Oaspele e orb și tace
cade vremea, umbra zace
numai întrebarea știe
ce n-am fost, ce n-o să fie.
(1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează