La masa tăcerii divine,
în fața cuvântului drept,
se luptă poetul cu sine,
un mare nebun înțelept.
O luptă cinstită, bărbată,
de tânăr soldat și de zeu,
de fiu, de copil și de tată
deprins să muncească mereu.
Sălbatice clopote sună,
învie stihie rebel,
să-nvingă nebuna minciună
și lacrima stearpă la fel.
Totală și grea dăruire,
cu trup și cu suflet superb,
în numele-a tot ce-i iubire
de frate, de țară, de verb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează