Nechează liber veacul răzvrătit
într-un galop nebun, mâncând pământul,
în goana lui părând de neoprit,
cum neoprit îi bate-n coamă vântul.
Un vis ca şi istoria de vechi
l-a-naripat pe om până-n călcâie,
cu aripile noi, perechi, perechi,
smulgându-şi de pe umeri grele frâie.
Dorind să-şi scape viaţa de zălog,
de frâu, de jug, de lanţuri, de robie,
a tot sorbit al libertăţii drog
pășind încet, încet spre... anarhie!
Iar azi, confuz, nu poate hotărî
spre perspectiva care se deschide:
e rodul libertăţii “a urî”?
Sau dreptul omului de a ucide?
Continuând să soarbă cu nesaţ
din cupa care încă-l mai încântă,
cu falsa libertate braţ la braţ
omul se ia cu Dumnezeu la trântă.
Ce-i libertatea într-un veac nebun
ce-şi poartă ca o haină răzvrătirea?
Şi încotro se-ndreaptă-acest taifun
ce dezrădăcinează omenirea?
Mi-e dor de libertatea în Cristos
născută-n adevăruri absolute,
de zborul ei curat şi luminos,
mi-e dor de libertatea ca virtute.
Şi pentru oameni de pe-ntregul glob
ce ştiu că-n adevăr e libertate,
cer libertatea sfântă de-a fi rob
și, în Cristos, cu gânduri cenzurate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează