Neguri acopăr
câmpuri şi dîmb.
Freamătă ulmul,
duhul cel strâmb.
Cuiburi mai multe-n
creste se văd.
Semn că-n coroane
dat-a prăpăd.
Neagră făină
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macină el doar -
gârbov, cărunt.
Curge urâtul
greu şi mărunt.
Lut fără slavă
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.
Unde răzbate
silnicul pas,
lung peste creştet
cântă un glas.
Cântă prin ceaţa
care căzu -
veşnic deasupră-mi
pasărea U.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează