Atât de-ncetu cântă svon stelar,
că morții doar l-aud în crucea serii;în grâne coapte, de culoarea mierii,
draci mulți neghinei pregătesc cântar.
Hulubi de abur, rupți din nori într-una,
se-nneacă-n jocul de lumini stelare;
prin cerc de-albastră apă moartă,-n zare
plutește nufărul de aur - luna.
Târziu, muncit și plin de colb, Isus
deschide poarta țarinei și merge
spre lanul foșnitor; și fruntea-și șterge
sub ploaia albă-a razelor de sus.
Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
Isus binecuvântă deopotrivă
și stelele, și zarea milostivă,
uitând că e flămând și însetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează