Când stau în prag, aud copite
ca de romantic armăsar,
bătând alene zeci de poștii...
... dar nu. E cloncănitul cloștii,
plictisul ei familiar
în prânzurile toropite.
Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de țăndări ar sări
crestându-mi mâinile și ochii -
iar marea ar foșni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n așteptare.
(Poezie din volumul „Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961)
ca de romantic armăsar,
bătând alene zeci de poștii...
... dar nu. E cloncănitul cloștii,
plictisul ei familiar
în prânzurile toropite.
Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de țăndări ar sări
crestându-mi mâinile și ochii -
iar marea ar foșni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n așteptare.
(Poezie din volumul „Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează