Apropie-te-n tăcere de toamnă funerară!
Îți voi deschide poarta și-ți voi așterne-n drum
grămezi de frunze moarte, pe care ca pe-o scară
să poți urca la mine prin negură și scrum.
De astă noapte cerul se-apleacă pe ferestre
și se aud moliftii în padină cum gem...
să mi fi rămas în suflet o de demult poveste
sau în urechi se plimbă un viitor poem?...
Acele vai, desigur s-or fi făcut de ceară...
un verde mort se lasă cuminte pe hotar...
și nu știu ce mă-ndeamnă (pasăre sau vioară)
de-ți dibui frumusețea pe întuneric iar.
.............................................................
Apropie-te-n tăcere de toamnă funerară!
Ca mâine-o să se-aștearnă zăbralnicul pe zări,
iar noi purtând pe frunte trecuta primăvară
ne vom aprinde-n noapte ca două lumânări...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează