Ca hogea Nastratin isteţ la minte
și mucalit, poznaş precum Păcală,
din orice vorbă el făcea zicală,
trăgea, din orice fapt, învăţăminte.
În luminiţa de opaiţ, cu migală
scria şi dăscălea pe-un blid de linte.
Sărac şi singur, cine să-l alinte?
Învins, ursita şi-o purta cu fală.
I-au terfelit obrazul trei neveste...
sărmanul, ajunsese de poveste!
Dar îndura cu inima bărbată,
„Te-a înjurat, în dos, un nu-ştiu-care!"
„Ei şi? Răspunse gurilor flecare -
în lipsa mea, putea să mă şi bată!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează