În țara de unde vin, bărbații au nume de frunză
și chipuri de zei lucrători.
Ei se însoară adesea cu flori
cărora le zic femei, redându-le frumusețea ascunsă.
După obiceiuri străvechi,
în tot ce zidesc își îngroapă dragostele suave.
Pâlpâie seara iubirile lor ca aurul focului
pe-Argeș, pe Olt, pe Târnave.
În țara de unde vin, soarele-i statornic în dragoste
sărutând în fiece zi, pădurile
la fel către seară
stelele, luna...
Țara de unde vin,
călător
e-o țară,
e-o țară de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează