Vine unul la mine și-mi zice
„că nu și nu, să-ți citesc o poezie”.
Eu tocmai îmi curățasem lichenii
din emisferele pâlpâitoare și eram
cam obosit, așa că nu l-am repezit îndeajuns.
El atunci desfășură un inel
și-mi zise: „Iată, aceasta e laguna
ïn care pescarii noștri obțin recolte
superioare ihtiologic.”
”Bine, bine, zic, dar unde e cocioaba de sticlă
înconjurată cu pari plini de capete vorbitoare?”
„De fapt, vezi dumneata, zise el, laguna
aceasta productivă a înlocuit
pestințialele smârcuri și baba esoterică,
care oricum era o pată pe obrazul cinstit
al universului înstelat.”
„Dacă n-are babă n-are nici un dumnezeu”
i-am zis și am trântit toate chepengurile
posibile între mine și el. Pe urmă l-am înjurat:
„Fir-ai al dracului de trandafir leșinat!
Iar trebuie să trec la cârpă ca un matroz ordinar,
tocmai acum când hărțile îmi arătau
niște asimetrii de să te-apuce amețeala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează