Iarba nu fusese de mult cosită
trecuseră ani de când venisem aici ca să culeg fructe.
Între timp șerpii puseseră stăpânire peste livadă.
Când eram copil îl vedeam pe tata
omorând șerpii cu o singură lovitură de secure.
Dar nu mureau toți - unii din ei se târau zdrobiți
spre cărarea însorită. Soarele îi ajuta să
trăiască până la asfințit.
Viața era nespus de dragă șerpilor
și moartea era de mare preț
pentru tata.
(Poezie din antologia „Puterea morților asupra celor vii”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează