Plâng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,
plâng zilele care trec moarte,
plâng copiii fără părinți,
plâng ființele flămânde în pădurile nopții, fiarele, șerpii, vietățile
crude și blânde.
Plâng femeile înşelate, plâng bărbaţii minţiţi,
plâng oamenii supuși,
plâng oamenii fără speranțe,
plâng păsările și vitele ucise ca să fie mâncate,
și-mi plâng toate multele subtimpuri pierdute,
îmi plâng păcatele. Plâng că timpurile nu se mai întorc.
Plâng că omul se duce și se întoarce uitându-se numai în pământ,
ca și cum își caută mormântul.
Mă plâng pe mine cel cântat de tine.
1960
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează