De-a lungul nepăsării acestei reci naturi,
spre nevăzutul unde arpegii de fanfare
desfac în foi sonore o limpede chemare
vom merge în armura de fier, încinși și duri.
Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească
să se adune umbra sau plumbul unui nor,
vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor
și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească;
Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust,
dar ființa noastră pură desprinsă de gândire
va asculta cum sparge a orei îngrădire,
cum urcă din adâncuri un mare imn august.
Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme
și năzuind înalte și albe biruinți
ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți
mai sus de noi în largul destinelor supreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează