Am lăsat baltă orice încercare de a atinge
perfecțiunea.
Trece
mașina de stropit străzile
dimineața la patru. Aceleași primăveri dezgheață aceiași
tineri sărutându-se prin parcuri.
Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve
în întunericul tandru al lăzilor de gunoi.
Clack, din palme,
clack, clack
la moara fericită a odihnei.
Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale, trenuri electrice
radioul ca o țeavă de eșapament,
cravata
și rânjetul afectuos din oglindă.
Încercăm să fim oameni.
Clack, din palme, clack, clack
la moara fericită a odihnei.
Cineva călătorește
(departe să-și scrie numele pe domuri și pe relicve),
altcineva zâmbește
plin de vorbe bune ca un vagon poștal din preajma anului nou.
Trăiește acest aer albastru
pentru viața personală a păsărilor.
Trăiește mașina de stropit străzile
dimineața la patru,,,
(dacă cineva crede că recolta de soia e mai importantă
decât Manuscrisele de la Marea Moartă
e-n regulă și soarele răsare la cinci zero trei).
Apoi soarele de mâine alunecând sub pământ
cu strigăte
(opriți gazul, lumina,
căldura, răsuciți
cheile grele ale nemișcării - doar sângele meu
să colinde prin sufletul motoarelor).
Clack, din palme,
clack, clack la moara fericită a odihnei.
Clack, din palme, clack, clack şi trece
mașina de stropit străzile
peste tinerii sărutându.se prin parcuri.
Clack, din palme,
clack, clack!
Surtout ne dérangez pas je vous prie
la rondeur de mon demi-langaje...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează