Pământul se cutremurase,
s-a-ntunecat în miezul zilei,
iar sus, pe Golgota, murise
Iisus împărţitorul milei.
Apostoli şi mironosiţe
erau cutremuraţi de-un dor
de-a mântui sfintele moaşte
și-a le-ngropa în legea lor.
Pilat nu le-a-mplinit rugarea.
Cezarul poate se temea
că, luat de dânşii, trupul rece
cum prorocise - va-nvia.
Maria Magdalena însă,
cea credincioasă lui Iisus,
a înroşit un coş de ouă
și cinste lui Pilat le-a dus.
Pilat uimit de-aşa minune,
uitându-şi gândurile grele,
i-a zis Mariei-Magdalene
să ceară ceva pentru ele.
S-a înroşit mironosiţa
și-a îndrăznit să-l roage-ncet:
„Dă-mi mie trupul de pe cruce
al lui Iisus din Nazaret!”…
Pilat s-a turburat o clipă,
S-a hotărât apoi să-l deie,
a luat din mâna ei ploconul…
ce, să se teamă de-o femeie?
Mironosiţa-nvingătoare
cu doi apostoli mai străini
culcară-ntr-un mormânt de piatră
pe cel încununat cu spini.
Şi-a străjuit apoi mormântul
și piatra se pecetlui,
dar cel ce-a întrupat cuvântul
a înviat a treia zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează