Formele - Alexandru Macedonski

(Satiră)

Forma-nghite astăzi fondul, ș-o justiție difor mă
trece-n fața lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n for mă!
Iar când sufletu-ți c-un altul fără preot s-a legat,
faptul în concubinagiu este-ndată proclamat.
Trebuia în fața lumii să târăști acea ființă,
coram populo, iubirea să-i aduci la cunoștință,
și cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui
la surâse cu-nțelesuri și la poftele oricui!

Trebuia la ofițerul situației civile
s-o mai duci, ca să-și înscrie numele pe vreo trei file,
și pe loc, după ce popa Isaiia ți-a cântat,
mulțumit să pleci acasă spre a fi felicitat,
să chemi lumea să mănânce ciocolată și cofeturi,
să ai pranz de gală seara, ș-alte multe marafeturi,
și la urmă comedia s-o pecetluiești c-un bal,
ca să-ți joace toți mireasa în vârtejul infernal,
iar când, unul câte unul, invitații mi te lasă,
să rămâi cu mama-soacră, sfeșnic neclintit în casă;
și s-o vezi cum la ureche îi șoptește-ncetinel,
sub pretextul s-o scutească de surprinderi de-orice fel,
vorbe multe și mărunte, care-o fac ca să roșească,
veștejindu-i de pe frunte lămâița feciorească!

Singur când te vezi în fine, searbăd, rece, obosit,
"Te iubesc" îi spui alene, pe trei sferturi adormit,
și la rândul ei mireasa, l-acel glas sforăitor,
Fruntea-și pleacă și adoarme pe-adormitul tău amor!
Iată ce-nsemnează-ntocmai, legiuita cununie,
a societății de-astăzi principala temelie,
for ma ce nendeplinită face din copii bastarzi,
din femei, prostituate ce-ar fi bune sa le arzi,
și din tații de familii, ce de forme s-au scutit,
monștri de ner ușinare, oameni de disprețuit!
Dacă treci la tribunale, spre-a lăsa căsătoria,
găsești iar ca și-n dreptate forma-și are-mpărăția,
astfel că îți pierzi averea dac-o for ma vei scăpa,
sau de-a drept ajungi la ocnă între vii a te-ngropa!

În armată este forma, în dreptate este for ma,
în biserică tot forma, și-n gazetarii - reforma.
Forma în căsătorie, în virtute forma iar
for ma este-n fruntea legii, fondul este la dosar!
Trebuie sa naști în formă, dacă vrei să porți un nume;
trebuie să mori cu formă, dacă vrei să pleci din lume;
la intrarea ta în viață, trebuie ca să-ți plătești
toate taxele intrării, că de nu, te păcălești.
La ieșirea ta de-asemeni, fără formă nu se iese,
că ș-acolo ai de plată atestate de decese!

Însuși eu, poet prin suflet, înșirând aici aceste,
fără ca sa cuget, poate, jertfesc formelor funeste,
și umblând pe-a lui orbită, globul nostru va gabond
poartă astfel în spinare forme de-oameni fără fond.

Literatorul, 5 martie 1881