Cu mărul în brațe - Constanța Buzea

Câţi necăjiţi ne ies în cale!

De ce îngăduie Dumnezeu atâta suferinţă în sufletul lor?
Există cu siguranţă o noimă în ce ni se întâmplă.
Ei fac parte din realitate.
Priveliştea îi încorporează ca pe nişte umbre fără glas.
Umbre ale noastre dintr-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Numai Dumnezeu ştie ce ne rezervă viaţa şi cum ni se rânduieşte.
Mulţi dintre ei sunt oameni cu educaţie, întâmpinându-te cu binecuvântări pentru bănuţul primit.

Politeţea lor te sfâşie, ca şi răbdarea în restrişte.
Puterea lor în resemnare este ca de dincolo
de firea omenească, de grija cea lumească.
Transparenţa şi ştergerea lor din lume,
pe nesimţite, bolile şi lentoarea lor, într-o
vlăguire atât de dură...
unul dintre aceştia mi-a spus oarecând:
- Cu mărul pe care mi-l dai
și cu colacul proaspăt te voi aştepta în Rai.

Ai grijă să nu te rătăceşti!