Va veni un timp
când
năuciți de atâtea vise
albastre
vom aluneca însingurați
peste lucruri
ca niște fluturi triști
cu aripile
frânte
clipind
mersul mai stins
și mai departe
până când
palma răcoroasă
a ierbii
ne va acoperi
pentru totdeauna
mâinile
buzele
ochii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează