Testament - Corneliu Vadim Tudor

lată că în viață se mai poate
să trăieşti frumos și fără stea
păsările cerului, pe toate
eu le-am fost hrănit cu mâna mea.

Părul meu otrăvuri dulci exală
de tutun şi nopți fără sfârșit
am arat cu pluguri de cerneală
albul câmp pe care-am adormit.

La suflarea mea în cartea sfântă
fremătară cedrii din Liban
eu am fost incendiul care cântă
într-un vis de dictator roman.

Am avut dar mâinile de ceară
sângele nicicui nu le-a pătat
o iubire tot mai cărvunară
uneori mă trage în păcat

Însă de va fi cândva să fie
voi muri în linia întâi
fie-ți viața lungă, Poezie
căci din mine numai tu rămâi!…