Ne vom vedea... ne vom atinge poate...
Lipeşte-te de mine, nu-I târziu!
Ni-s trupurile, vai, înfometate
Ca puii de hiena din pustiu!
Şi te voi strange…jur că te voi strange...
Simţind că între noi văpăi erup,
Ca două trupuri cu un singur sânge,
Ca două duhuri cu un singur trup.
Iar mâna mea te mai culege toată,
Celulă cu celulă, rod cu rod,
Ţesându-ţi ţie, care eşti zăpadă,
Din vene şi artere un năvod.
Te voi topi… te voi sorbi cu sete...
Şi dacă vei fi goală, te îmbrac
În rochii transparente de sonete,
Jilave precum scoarţa de copac.
Şi când din tine o să curgă rouă
Sau brume ce lucesc şi se preling
Vei fi regina-n rochia ei nouă,
Iar eu n-o să mai scriu... doar o să-ating...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează