Întâlnirea - Corneliu Vadim Tudor

(În amintirea lui Nichita Stănescu)

Ne-om întâlni cândva în altă casă
În altă viață și în alt destin
O carte cu coperți de brumă groasă
Vom scrie cu cerneală de arin.

Înmărmuriți ca doi masivi de sare
Prin rădăcini adânci ne vom lega
Și n-o să știe nimeni ce ne doare
Vom lua lumină din aceeași stea.

Tu nu mai vii, eu pot veni la tine
Acolo unde totul e iertat
Acolo unde nu își mai aparține
Nici robul blând, nici cruntul împărat.

Și poate că viața noastră-ntreagă
A fost doar mustul tânăr ce s-a stors
Iar vinul bun de-abia acum se-ncheagă
Într-un tărâm cu geografie vagă
De unde nimeni nu s-a mai întors.