Să uităm de alean şi nostalgie,
Să uităm de-a zilelor nevoi -
Hai, iubito, în copilărie
Şi copii să fim, iar, amândoi.
Tu să porţi rochiţă şi fundiţe -
Eu să port, din nou, pistrui pe nas…
Tu să faci, în obrăjori, gropiţe -
Când îndrug prostii, cu-necat glas.
Şi, păşind, timizi, pe cărăruia
Ce ne duce-n locul nostru-ascuns,
Cu arbuşti de iasomii şi tuia,
Să cătăm la întrebări răspuns.
Despre ce vom face, ce vom drege,
Amândoi, când vom ajunge mari,
Ce cărare-n viaţă vom alege
Când, în lume, vom fugi, hoinari.
Să croim la planuri fanteziste,
Printre sărutări, vorbind în gând…
Trupul tău, firav, să nu reziste
Când în braţe te-oi lua - flămând
De iubire - făr’ să ştiu ce este
Dar, cu gravitate, să rostesc
Vorbe, învăţate-ntr-o poveste,
Ce sunau aşa: “ştii, te iubesc!”
… Hai, iubito, în copilărie -
Să fugim de griji şi de nevoi
Şi să nu ne-ntoarcem din pruncie -
Niciodată, dragoste, înapoi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează